O terasă închisă din sticlă nu e doar protecție împotriva vremii — e o cameră în plus, folosibilă tot anul, fără să pierzi lumina și priveliștea. Alegerea sistemului depinde însă mai puțin de gust și mai mult de geometria spațiului pe care îl ai.
Unde ajunge panoul când deschizi
Asta e întrebarea care elimină de obicei două din cele trei variante. Glisantul suprapune panourile la un capăt, deci rămâne mereu sticlă în deschidere și îți trebuie o traversă. Pivotantul le rotește și le strânge pachet, deci eliberează aproape tot — dar are nevoie de o zonă unde să le parcheze. Ghilotina le ridică vertical, deci nu cere absolut nimic lateral.
Dacă terasa are stâlpi la capete sau e îngustă, pivotantul iese din discuție înainte de orice altă considerație. Dacă vrei să folosești terasa iarna, glisantul intră primul, pentru că etanșează cel mai bine.
Cât de mult contează izolarea
Un sistem de închidere nu transformă terasa într-o cameră încălzită, ci într-un spațiu tampon: taie vântul, oprește ploaia și ridică temperatura cu câteva grade față de exterior. Cu sticlă termoizolantă și garnituri pe tot conturul, diferența e suficientă ca să folosești spațiul primăvara devreme și toamna târziu.
Pentru utilizare reală în ianuarie, discuția se mută la sursă de căldură și la pardoseală, nu la tipul de deschidere.
Ce sticlă folosim
Sticlă securizată de 8 sau 10 mm ca standard, aleasă după suprafața panoului și expunerea la vânt. La deschideri mari sau la etaj recomandăm stratificat, care rămâne în cadru chiar dacă se sparge. Toate panourile mobile au sticlă securizată — nu e opțiune, e cerință.
Cum decurge montajul
Măsurătoarea durează o oră, producția trei până la cinci săptămâni, montajul una sau două zile. Structura existentă rămâne neatinsă în majoritatea proiectelor; când nu se poate, o spunem la măsurătoare, nu după ce sistemul e comandat.